Ce sa faci de revelion ca sa ai noroc tot anul

Sa-ti spun cum sa-ti faci singur norocu'. De Revelion, acea zi in care un an trece cat ai zice peste (sau La Multi Ani), trebuie sa stii ca norocul nu vine doar pentru o zi, ci pentru un an intreg. E nevoie de farmece, descantece si alte minunatii de genul ca sa te asiguri ca anul (2010 in cazul de fata) viitor va fi prosper. Nu prea credem noi in toate superstitiile de An Nou, dar sunt cateva usor de tinut si noi zicem ca merita. Decat sa suparam universul mistic, preferam sa conservam cateva traditii simple si sa pornim plini de noroc la drum lung (inca un an).

Revelionul, dictatorul viitorului

Trebuie sa stii ca asa cum iti petreci noaptea de Revelion, asa iti vei petrece intregul an. Sa nu razi de noi, dar e testata treaba si chiar asa se intampla. De aceea, recomandam sa fii de Revelion cu oameni simpatici pe care sa vrei sa-i vezi si la anul si de care sa nu te saturi prea usor. Trebuie sa te distrezi, sa te simti bine si sa nu adormi repede. Energia ti-o iei din aceasta noapte.

Ti-e clar? Gandeste-te la noaptea de Revelion ca la un glob de cristal; uita-te in jur si asigura-te ca totul e bine ca sa ai garantia unui an misto. Mai mult, incearca sa te impaci cu toata lumea, sa-ti platesti datoriile si sa intri in noul an fara griji, probleme sau suparari.

Tine banii bine

O alta traditie de Revelion este sa te prinda Noul An cu bani in buzunar, la sosete, in portofel... ai prins ideea; trebuie sa ai bani asupra ta. Am incercat ce-i drept in fiecare an; inca nu avem o concluzie pentru aceasta traditie, dar nici nu vrem sa incercam varianta opusa. Asa ca pune niste bani deoparte, imprumuta-te (nu prea e recomandat), fa ceva astfel incat atunci cand ceasul bate 00:00 sa poti sa te apropii de fratii renegati din aria manelelor.

Lenjeria la control!

Cum? Nu ai ceva rosu? Pacat, ghinionul s-a abatut asupra ta. Fereste-te pentru anul ce vine. Evita blestemul lenjeriei rosii si indeplineste si acest obicei banal. Nu e asa greu sa ai un obiect vestimentar intim de culoare rosie. Ce-i drept, la baieti e cam ciudat, dar e doar pentru o noapte, nu-i va suspecta nimeni. Deci nu uita; ceva rosu pe dedesubt ca sa fii sigur ca vei fi sanatos si fericit in anul ce vine.

Deschide usa, crestine... si geamul

Un obicei pe cat se poate de babesc spune ca, de Revelion, trebuie sa stai cu geamurile si usile deschise. Asa, Anul Vechi poate iesi fara sa se loveasca, sa se supere si sa-ti faca vreo faza urata. La fel, Anul Nou trebuie sa aiba cale libera si sa poata sa aterizeze pe o pista buna. Pe el chiar nu vrei sa-l superi; nu de alta, dar abia vine si trebuie sa-l suporti 365 de zile. Asa ca deschide usile si geamurile!

Primeste colindatorii

Da, stim ca nu ai nici un chef de oameni cu o capra, cu un urs sau cu o sorcova. Toate elementele astea sunt ciudate si inca nu le intelegi pe deplin rostul. Dar, SE SPUNE ca e bine sa primesti colindatorii in casa ta in prima zi din noul an. Asa ca, treci peste mahmureala si asista la un ritual dubios despre care se spune ca iti va aduce noroc.

Acestea fiind spuse, speram sa ne auzim cu bine la anu'. Metropotamul pleaca la shopping de lenjerie rosie si apoi va face pace cu toate animalele pe care le-a suparat in 2009. El chiar se pregateste pentru 2010. Speram sa faci si tu acelasi lucru!

Revelionul - diferit in functie de lume

Pe cele 360 de meridiane ale globului, oamenii sarbatoresc cumpana dintre anul vechi si cel nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Anul Nou este sarbatorit cu obiceiuri si la date diferite in lume.

In Olanda, la trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an.

In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca "Noaptea Sfantului Vasile" ("Sylvester"). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1.000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.

In Spania si Portugalia se mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in noaptea dintre ani, pentru a asigura 12 luni fericite in noul an.

In Scotia, de Anul Nou ("Hogmanay"), oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca "Het Pint", un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.

In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul "Auld Lang Syne". Apoi, oamenii din gospodarie asteapta sa vada cine va fi prima persoana care le va trece pragul dupa miezul noptii, caci aceasta arata daca vor avea noroc sau ghinion in anul ce vine.

Prima persoana ar trebui sa fie un barbat tanar, viguros, cu par de culoare inchisa. De asemenea, el nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.

Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui.

In Elvetia, se sarbatoreste vechiul An Nou pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.

In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. Americanii obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un mar gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige "La multi ani!".

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste "Rosh Hashanah". Data acestuia variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc lunisolar. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte.

La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, "Yom Kipur", pentru a se cai de raul pe care l-au facut.

La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional "Fie sa ti se scrie un an bun"!. Evreii schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga, inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou.

Musulmanii au un calendar aparte. Bazat pe ciclurile lunii, calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza insa numai 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic "se muta" cu 11 zile inapoi in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a altor sarbatori de Anul Nou. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale.

Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.

Anul Nou thailandez ("Songkran") este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian.

In Tibet, Anul Nou ("Losar") se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere.

De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.

In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.

In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile inga semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.

Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri.

In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.

In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.

In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cit de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.

Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.

Pentru japonezi, Anul Nou "Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput.

Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al incercarii de a scapa de 108 tipuri de slabiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" - mici cadouri cu bani inauntru.

Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind timpurilor moderne. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.

In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si,odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, "cu cat sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cat se misca puiul in gaoacea oului".

Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de vointa lor.

Craciunul la Curtea Regala

Dorindu-si ca poporul sau sa il perceapa ca pe un apropiat, Carol I a decis inca de la inceput ca familia conducatoare sa petreaca Sarbatorile crestine alaturi de oamenii de la curte.

Intr-o lucrare recenta, avand ca tema ceremonialul Curtii Regale a Romaniei, dna Alexandra Arnautu, secretarul Casei Regale, nota cum decurgea Ajunul Craciunului, la Palat, scrie Jurnalul National.

"Garda Palatului prezinta armele. Mitropolitul este primit in capul scarii de onoare de catre 'oficerulu de ordonanta si la intrarea apartamentelor de receptiune de catre Adjutantul Domnescu de serviciu' care il conduce in salonul rosu. Aici Mitropolitul si cei ce il insotesc imbraca odajdiile.

Apoi, Maresalul Curtii il conduce in apartamentele unde se afla Majestatile Lor. Aici au loc rugaciunile specifice ajunului Nasterii Mantuitorului. Casa Civila si cea Militara asista in mare tinuta. In cursul celor trei zile de Craciun nu au loc receptii oficiale (cu exceptia unui ordin dat de MS Regele). Cei care doresc sa felicite Familia Regala o pot face prin intermediul registrelor puse la dispozitie de aghiotantul de serviciu. Sarbatoarea Craciunului se petrece in cercul familial".

De Craciun, la Cotroceni

Cu trei sferturi de veac in urma, Eugen Buchman, seful Cancelariei Palatului Cotroceni, descria in memoriile sale felul in care se derulau evenimentele de Craciun, pe timpul primului rege al Romaniei.

"Cu doua saptamani inainte incepeau pregatirile de tot felul. Gradinarul de la Castelul Peles trimitea un brad inalt si frumos, pe alese; Beghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vanatoare al principelui, trimitea vanat; Brüning, administratorul mosiei principelui (Principele mostenitor Ferdinand - n.r.), trimitea vasc, din ordinul principesei care tinea la traditia englezeasca de a impodobi de Craciun camerele cu vasc. De la Nurnberg, din Germania, se aduceau podoabele pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata. (...)

Intendentul pregatea listele de cadouri. Fiecare om de la curte, incepand cu cel mai mic si pana la cel mai inalt demnitar, primea un cadou la pomul de Craciun. Principii vizitau cu cateva zile inainte pravaliile de pe Calea Victoriei pentru a cumpara cadouri. (...) Cand bradul sosit din Sinaia era asezat in marea sala de bal, principesa invita cateva domnisoare din societate la masa de seara si, dupa masa, ajuta toata lumea la impodobirea imensului pom, care ajungea pana in tavan.

In Ajunul Craciunului, la ora 6 seara, toata lumea invitata trebuia sa fie in sala. Veneau Regele Carol I si Regina Elisabeta cu cateva persoane din anturaj, intra apoi toata omenirea Curtii de la Cotroceni.

Dupa impartirea cadourilor, personalul se retragea si ramanea numai familia regala, cu demnitarii Curtii invitati, care se asezau la masa. La orele 10:30 cel mult 11, festivitatea era ispravita".

Regii imparteau cadouri angajatilor, dar erau bucurosi si sa primeasca daruri, de obicei lucruri simple.

De la Cotroceni la Peles

Initiate de Carol I, aceste ritualuri au fost continuate, sub o forma sau alta, de regii Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai I.

Ceremoniile se tineau la Cotroceni si pe vremea lui Ferdinand si a Mariei. Aici se adunau sub brad, in fiecare an, copiii familiei. Aici erau primiti colindatorii - de obicei, interpretau colinde (in cele trei limbi de referinta pentru Curtea Regala: romana, germana si engleza) cele mai cunoscute coruri din Capitala.

Meniuri de Ajun si de Craciun

Ce se punea insa pe aceasta masa - fie ea la Cotroceni, la Palatul Regal, ori la Sinaia (la Peles, Pelisor sau Foisor)? Informatii mai multe putem afla "scormonind" la Directia Arhivelor Nationale Istorice Culturale (DANIC), in Fondul I.V. Starcea.

Meniurile, indiferent de an, sunt aproape identice. "Aceasta era traditia, sa se serveasca anumite mancaruri, in anumite momente", a explicat dr. Stefania Ciubotaru.

La dineurile oferite in seara de 24 decembrie se obisnuia sa se aduca mai intai o supa. Erau preferate consomeul "Celestine" (o supa dublu concentrata, avand in ea clatite taiate julien) si supa "Ox-tail" (preparata din coada de vita).

Nelipsit era platoul de carne rece (purcel de lapte, curcan, jambon, friptura de vita, carne presata, pateuri de iepure si caprioara, limba de vita, galantina de curca si de pui, precum si diferite preparate din vanat, in special din caprioara, iepure si mistret), servit impreuna cu sosuri Moutard (de mustar) si Cumberland (de fructe de padure).

Meniul mai cuprindea salate, spanac "a la creme" si, obligatoriu, plum-pudding (celebra budinca nelipsita de la Craciunurile englezesti). Cu cateva ore inainte, tinerii care au participat la evenimentele din Ajunul Craciunului - tinand cont si de faptul ca inca era post - au pranzit cu pilaf cu spanac, sarmalute de post, ghiveci calugaresc, chiftelute de cartofi si jeleu de mandarine.

Dejunul de la data de 25 decembrie era si el fix. Se servea somn "a la Mirabeau", Curca "Talleyrand", conopida gratinata, salata, iar la desert acelasi jeleu de mandarine, de data aceasta innobilat cu frisca.

Colindele de Craciun si povestea lor

Sarbatoarea Craciunului este anuntata de copiii care merg cu colindul, care vestesc Nasterea Mantuitorului si sosirea unui nou an.

Originea colindelor de iarna - texte rituale cantate - se pierde in vechimile istoriei universale. Perioada colindului incepe, de obicei, in ajunul Craciunului si se intinde pana la Boboteaza, arata Agerpres.

Cantecele ritualice au fost intonate din timpuri stravechi, dinaintea aparitiei Crestinismului, in Europa. Colindele erau, in vechime, intonate cu ocazia solstitiului de iarna.

Primii Crestini impleteau obiceiurile crestine cu cele pagane, cu care erau obisnuiti. La fel s-a intamplat si cu muzica religioasa si colindele. Acestea erau scrise in Latina, o limba inaccesibila maselor si de aceea erau cantate de preoti si de cor, la slujbe (In quo Christus natus est).

Iin 1223, Sf. Francis din Assisi a introdus piesele de teatru religioase, iar in decembrie au fost jucate primele piese despre Nasterea Domnului, in Italia.

Bradul de Craciun - Istorie

Bradul de Craciun este, fara indoiala, un simbol al sarbatorilor de iarna. Tuturor ne place sa il impodobim cu beteala, globuri de toate culorile, lumanari si beculete. Dar de unde am mostenit noi acest obicei?

Ei bine, se pare ca traditia bradului de Craciun a fost instaurata pentru prima data in Germania cu aproape 1000 de ani in urma cand, Sf. Boniface, care a convertit germanii la crestinism, a trecut pe langa un grup de pagani care venerau un stejar.

De suparare acesta a taiat stejarul si, spre marea lui surprindere in locul stejarului s-a inaltat un bradut. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credintei in Dumnezeu. Dar, abia in secolul XII crestinii practicanti au inceput sa decoreze brazii in perioada craciunului.

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica. Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.

Obiceiul bradului de Craciun a devenit in mod gradual cunoscut in toata Europa. In anul 1841, in Anglia bradul de Craciun a devenit popular odata cu ornarea lui cu diverse fructe, prajiturele si lumanari.

Majoritatea americanilor din secolul 19 vedeau Craciunul ca pe o ciudatenie. Primul brad in America a fost decorat de catre germanii stabiliti in Pennsylvania in jurul anului 1830. Crestinii americani il considerau un simbol al paganismului si l-au renegat. Cu trecerea timpului americanii s-au obisnuit si astfel a luat nastere o intreaga industrie legata de ornamentele de Craciun. Secolul 20 a adus cu el diferite ornamente: ghirlande, globulete, beculete

In timp au inceput sa fie folositi in decorarea brazilor de Craciun ingerasii si clopoteii pentru a se alunga spiritele rele, In Polonia bradul era decorat cu stelute, ingerasi si pasari. In Suedia, brazii erau ornati cu figurine (reprezentau: animale, copii si ingerasi) colorate din lemn.

In Danemarca, erau folosite steaguri mici, clopotei, fulgi de zapada si inimioare. In China, ornamentele erau confectionate din hartie. Lituanienii isi acopereau brazii cu stelute, forme geometrice si cuiburi de pasari. In Cehoslovacia brazii erau decorati cu coji de oua colorate. Bradul traditional ucrainean era ornat cu o panza de paianjen, pentru noroc.

Unii istorici cred ca luminitele de craciun au fost aduse de Martin Luther cand a prins de ramurile brazilor lumnari pentru a simula lumina stelei care a aparut pe cer in seara de ajun deasupra Bethlehemului.

25 Decembrie - Craciunul - Sarbatoarea Nasterii Domnului - istorie, simboluri, traditii

La 25 decembrie, crestinii din intreaga lume celebreaza Craciunul, Sarbatoarea Nasterii Domnului. Acum mai bine de doua mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfant, a nascut in Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, intr-o iesle saraca.

Atunci, cei trei magi de la Rasarit au vazut o stea luminoasa pe cer si, strabatand cale lunga pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducandu-I Mantuitorului, in dar, aur, smirna si tamaie.

Craciunul, in acceptiunea de astazi - sarbatoarea Nasterii Domnului - dateaza din anul 325. Pana atunci, religiile precrestine marcau, in aceeasi perioada a anului, solstitiul de iarna.

Craciunul in vechime

Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile, avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.

La romani, sfarsitul lunii decembrie coincidea cu serbarile oficiate in cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau o forma de venerare a soarelui, a luminii ce biruia intunericul - obicei adus din Siria. Ei sarbatoreau si "nasterea soarelui neinvins" (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca, un cult preluat de la persani, care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui.

Pentru pagani, aceasta era noaptea in care Marea Zeita dadea nastere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.

Craciunul si inceputul Crestinismului

La inceputurile Crestinismului, unii episcopi au propus ca Nasterea Domnului sa se sarbatoreasca in aceeasi perioada (17 - 24 decembrie), insa obiceiul nu s-a generalizat pana in secolul al IV-lea, nestiindu-se cu siguranta care ar trebui sa fie data corecta.

Uneori, Craciunul era sarbatorit in septembrie, alteori, in martie. In secolul al III-lea se serba in Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sarbatoare comuna pentru Nasterea Domnului, Botezul Sau de catre Sfantul Ioan si participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior si de Biserica Romei.

In 274 d.Hr., solstitiul de iarna a cazut la 25 decembrie. Imparatul roman Aurelian a proclamat acea data "Natalis Solis Invicti", adica "nasterea Soarelui invincibil".

In anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai tarziu, in 325, primul imparat roman crestin, Constantin cel Mare, a schimbat semnificatia zilei de 25 decembrie. El a stabilit o sarbatoare cu data fixa, ce aniversa Nasterea lui Iisus Hristos.

In 354, Liberius, episcopul Romei, a confirmat oficial data de 25 decembrie pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.

Ajunul Craciunului - seara de 24 decembrie - deschidea sirul sarbatorilor de iarna, care tineau 12 zile si se terminau in ajunul Bobotezei (6 ianuarie). La mijloc cadea Anul Nou. Chiar dupa fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut multa vreme pana ce aceasta sa fie adoptata de toti crestinii.

Din cauza diferentelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o buna parte dintre pastreaza acest obicei. Fiecare noua comunitate de crestini a dat valente noi sarbatorii Craciunului, in functie de traditiile si obiceiurile pagane din momentul convertirii.