Craciunul la Curtea Regala

Dorindu-si ca poporul sau sa il perceapa ca pe un apropiat, Carol I a decis inca de la inceput ca familia conducatoare sa petreaca Sarbatorile crestine alaturi de oamenii de la curte.

Intr-o lucrare recenta, avand ca tema ceremonialul Curtii Regale a Romaniei, dna Alexandra Arnautu, secretarul Casei Regale, nota cum decurgea Ajunul Craciunului, la Palat, scrie Jurnalul National.

"Garda Palatului prezinta armele. Mitropolitul este primit in capul scarii de onoare de catre 'oficerulu de ordonanta si la intrarea apartamentelor de receptiune de catre Adjutantul Domnescu de serviciu' care il conduce in salonul rosu. Aici Mitropolitul si cei ce il insotesc imbraca odajdiile.

Apoi, Maresalul Curtii il conduce in apartamentele unde se afla Majestatile Lor. Aici au loc rugaciunile specifice ajunului Nasterii Mantuitorului. Casa Civila si cea Militara asista in mare tinuta. In cursul celor trei zile de Craciun nu au loc receptii oficiale (cu exceptia unui ordin dat de MS Regele). Cei care doresc sa felicite Familia Regala o pot face prin intermediul registrelor puse la dispozitie de aghiotantul de serviciu. Sarbatoarea Craciunului se petrece in cercul familial".

De Craciun, la Cotroceni

Cu trei sferturi de veac in urma, Eugen Buchman, seful Cancelariei Palatului Cotroceni, descria in memoriile sale felul in care se derulau evenimentele de Craciun, pe timpul primului rege al Romaniei.

"Cu doua saptamani inainte incepeau pregatirile de tot felul. Gradinarul de la Castelul Peles trimitea un brad inalt si frumos, pe alese; Beghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vanatoare al principelui, trimitea vanat; Brüning, administratorul mosiei principelui (Principele mostenitor Ferdinand - n.r.), trimitea vasc, din ordinul principesei care tinea la traditia englezeasca de a impodobi de Craciun camerele cu vasc. De la Nurnberg, din Germania, se aduceau podoabele pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata. (...)

Intendentul pregatea listele de cadouri. Fiecare om de la curte, incepand cu cel mai mic si pana la cel mai inalt demnitar, primea un cadou la pomul de Craciun. Principii vizitau cu cateva zile inainte pravaliile de pe Calea Victoriei pentru a cumpara cadouri. (...) Cand bradul sosit din Sinaia era asezat in marea sala de bal, principesa invita cateva domnisoare din societate la masa de seara si, dupa masa, ajuta toata lumea la impodobirea imensului pom, care ajungea pana in tavan.

In Ajunul Craciunului, la ora 6 seara, toata lumea invitata trebuia sa fie in sala. Veneau Regele Carol I si Regina Elisabeta cu cateva persoane din anturaj, intra apoi toata omenirea Curtii de la Cotroceni.

Dupa impartirea cadourilor, personalul se retragea si ramanea numai familia regala, cu demnitarii Curtii invitati, care se asezau la masa. La orele 10:30 cel mult 11, festivitatea era ispravita".

Regii imparteau cadouri angajatilor, dar erau bucurosi si sa primeasca daruri, de obicei lucruri simple.

De la Cotroceni la Peles

Initiate de Carol I, aceste ritualuri au fost continuate, sub o forma sau alta, de regii Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai I.

Ceremoniile se tineau la Cotroceni si pe vremea lui Ferdinand si a Mariei. Aici se adunau sub brad, in fiecare an, copiii familiei. Aici erau primiti colindatorii - de obicei, interpretau colinde (in cele trei limbi de referinta pentru Curtea Regala: romana, germana si engleza) cele mai cunoscute coruri din Capitala.

Meniuri de Ajun si de Craciun

Ce se punea insa pe aceasta masa - fie ea la Cotroceni, la Palatul Regal, ori la Sinaia (la Peles, Pelisor sau Foisor)? Informatii mai multe putem afla "scormonind" la Directia Arhivelor Nationale Istorice Culturale (DANIC), in Fondul I.V. Starcea.

Meniurile, indiferent de an, sunt aproape identice. "Aceasta era traditia, sa se serveasca anumite mancaruri, in anumite momente", a explicat dr. Stefania Ciubotaru.

La dineurile oferite in seara de 24 decembrie se obisnuia sa se aduca mai intai o supa. Erau preferate consomeul "Celestine" (o supa dublu concentrata, avand in ea clatite taiate julien) si supa "Ox-tail" (preparata din coada de vita).

Nelipsit era platoul de carne rece (purcel de lapte, curcan, jambon, friptura de vita, carne presata, pateuri de iepure si caprioara, limba de vita, galantina de curca si de pui, precum si diferite preparate din vanat, in special din caprioara, iepure si mistret), servit impreuna cu sosuri Moutard (de mustar) si Cumberland (de fructe de padure).

Meniul mai cuprindea salate, spanac "a la creme" si, obligatoriu, plum-pudding (celebra budinca nelipsita de la Craciunurile englezesti). Cu cateva ore inainte, tinerii care au participat la evenimentele din Ajunul Craciunului - tinand cont si de faptul ca inca era post - au pranzit cu pilaf cu spanac, sarmalute de post, ghiveci calugaresc, chiftelute de cartofi si jeleu de mandarine.

Dejunul de la data de 25 decembrie era si el fix. Se servea somn "a la Mirabeau", Curca "Talleyrand", conopida gratinata, salata, iar la desert acelasi jeleu de mandarine, de data aceasta innobilat cu frisca.

Colindele de Craciun si povestea lor

Sarbatoarea Craciunului este anuntata de copiii care merg cu colindul, care vestesc Nasterea Mantuitorului si sosirea unui nou an.

Originea colindelor de iarna - texte rituale cantate - se pierde in vechimile istoriei universale. Perioada colindului incepe, de obicei, in ajunul Craciunului si se intinde pana la Boboteaza, arata Agerpres.

Cantecele ritualice au fost intonate din timpuri stravechi, dinaintea aparitiei Crestinismului, in Europa. Colindele erau, in vechime, intonate cu ocazia solstitiului de iarna.

Primii Crestini impleteau obiceiurile crestine cu cele pagane, cu care erau obisnuiti. La fel s-a intamplat si cu muzica religioasa si colindele. Acestea erau scrise in Latina, o limba inaccesibila maselor si de aceea erau cantate de preoti si de cor, la slujbe (In quo Christus natus est).

Iin 1223, Sf. Francis din Assisi a introdus piesele de teatru religioase, iar in decembrie au fost jucate primele piese despre Nasterea Domnului, in Italia.

Bradul de Craciun - Istorie

Bradul de Craciun este, fara indoiala, un simbol al sarbatorilor de iarna. Tuturor ne place sa il impodobim cu beteala, globuri de toate culorile, lumanari si beculete. Dar de unde am mostenit noi acest obicei?

Ei bine, se pare ca traditia bradului de Craciun a fost instaurata pentru prima data in Germania cu aproape 1000 de ani in urma cand, Sf. Boniface, care a convertit germanii la crestinism, a trecut pe langa un grup de pagani care venerau un stejar.

De suparare acesta a taiat stejarul si, spre marea lui surprindere in locul stejarului s-a inaltat un bradut. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credintei in Dumnezeu. Dar, abia in secolul XII crestinii practicanti au inceput sa decoreze brazii in perioada craciunului.

Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.

La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica. Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere.

Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.

Obiceiul bradului de Craciun a devenit in mod gradual cunoscut in toata Europa. In anul 1841, in Anglia bradul de Craciun a devenit popular odata cu ornarea lui cu diverse fructe, prajiturele si lumanari.

Majoritatea americanilor din secolul 19 vedeau Craciunul ca pe o ciudatenie. Primul brad in America a fost decorat de catre germanii stabiliti in Pennsylvania in jurul anului 1830. Crestinii americani il considerau un simbol al paganismului si l-au renegat. Cu trecerea timpului americanii s-au obisnuit si astfel a luat nastere o intreaga industrie legata de ornamentele de Craciun. Secolul 20 a adus cu el diferite ornamente: ghirlande, globulete, beculete

In timp au inceput sa fie folositi in decorarea brazilor de Craciun ingerasii si clopoteii pentru a se alunga spiritele rele, In Polonia bradul era decorat cu stelute, ingerasi si pasari. In Suedia, brazii erau ornati cu figurine (reprezentau: animale, copii si ingerasi) colorate din lemn.

In Danemarca, erau folosite steaguri mici, clopotei, fulgi de zapada si inimioare. In China, ornamentele erau confectionate din hartie. Lituanienii isi acopereau brazii cu stelute, forme geometrice si cuiburi de pasari. In Cehoslovacia brazii erau decorati cu coji de oua colorate. Bradul traditional ucrainean era ornat cu o panza de paianjen, pentru noroc.

Unii istorici cred ca luminitele de craciun au fost aduse de Martin Luther cand a prins de ramurile brazilor lumnari pentru a simula lumina stelei care a aparut pe cer in seara de ajun deasupra Bethlehemului.

25 Decembrie - Craciunul - Sarbatoarea Nasterii Domnului - istorie, simboluri, traditii

La 25 decembrie, crestinii din intreaga lume celebreaza Craciunul, Sarbatoarea Nasterii Domnului. Acum mai bine de doua mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfant, a nascut in Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, intr-o iesle saraca.

Atunci, cei trei magi de la Rasarit au vazut o stea luminoasa pe cer si, strabatand cale lunga pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducandu-I Mantuitorului, in dar, aur, smirna si tamaie.

Craciunul, in acceptiunea de astazi - sarbatoarea Nasterii Domnului - dateaza din anul 325. Pana atunci, religiile precrestine marcau, in aceeasi perioada a anului, solstitiul de iarna.

Craciunul in vechime

Cea mai veche referinta scrisa despre o sarbatoare ce marca reintoarcerea Soarelui (solstitiu) a fost gasita in antichitate, in Mesopotamia. Sarbatoarea, care tinea 12 zile, avea drept scop sa-l ajute pe zeul Marduk sa imblanzeasca monstrii haosului pentru inca un an.

La romani, sfarsitul lunii decembrie coincidea cu serbarile oficiate in cinstea zeului Saturn, numite saturnalii. Acestea reprezentau o forma de venerare a soarelui, a luminii ce biruia intunericul - obicei adus din Siria. Ei sarbatoreau si "nasterea soarelui neinvins" (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca, un cult preluat de la persani, care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui.

Pentru pagani, aceasta era noaptea in care Marea Zeita dadea nastere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor.

Craciunul si inceputul Crestinismului

La inceputurile Crestinismului, unii episcopi au propus ca Nasterea Domnului sa se sarbatoreasca in aceeasi perioada (17 - 24 decembrie), insa obiceiul nu s-a generalizat pana in secolul al IV-lea, nestiindu-se cu siguranta care ar trebui sa fie data corecta.

Uneori, Craciunul era sarbatorit in septembrie, alteori, in martie. In secolul al III-lea se serba in Orient, la 6 ianuarie, Epifania sau Teofania (descoperirea lui Dumnezeu), o sarbatoare comuna pentru Nasterea Domnului, Botezul Sau de catre Sfantul Ioan si participarea la nunta din Cana Galileii, moment liturgic adoptat ulterior si de Biserica Romei.

In 274 d.Hr., solstitiul de iarna a cazut la 25 decembrie. Imparatul roman Aurelian a proclamat acea data "Natalis Solis Invicti", adica "nasterea Soarelui invincibil".

In anul 320, Papa Julius a stabilit ziua de 25 decembrie ca fiind data oficiala a nasterii lui Iisus Hristos, iar cinci ani mai tarziu, in 325, primul imparat roman crestin, Constantin cel Mare, a schimbat semnificatia zilei de 25 decembrie. El a stabilit o sarbatoare cu data fixa, ce aniversa Nasterea lui Iisus Hristos.

In 354, Liberius, episcopul Romei, a confirmat oficial data de 25 decembrie pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.

Ajunul Craciunului - seara de 24 decembrie - deschidea sirul sarbatorilor de iarna, care tineau 12 zile si se terminau in ajunul Bobotezei (6 ianuarie). La mijloc cadea Anul Nou. Chiar dupa fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut multa vreme pana ce aceasta sa fie adoptata de toti crestinii.

Din cauza diferentelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o buna parte dintre pastreaza acest obicei. Fiecare noua comunitate de crestini a dat valente noi sarbatorii Craciunului, in functie de traditiile si obiceiurile pagane din momentul convertirii.

La centrul medical unirea au resuscitat o 'chestie' si nu un copil

TOP15 Cele mai interesante aspecte ale corpului uman

♦ Potrivit unui studiu german, riscul de a face un atac de cord este mai mare în zilele de Luni decât în oricare altă zi a săptămânii.

♦ Institutul Kinsey relatează că cel mai mare penis în erecţie înregistrat vreodată este de 33 cm. Cel mai mic fiind de 5 cm.

♦ După mai multe ore în faţa calculatorului, dacă priveşti o coală albă de hârtie o vei vedea mai mult ca sigur, colorată în roz.

♦ O persoană obişnuită consumă pe parcursul vieţii sale aproximativ 60566.58848 litri de apă.

♦ Podoaba capilară a unei persoane ajunge până la 100.000 de fire de păr.

♦ Pe parcursul unei zile oamenii merg, în medie, de şase ori la baie.

♦ Unei celule de sânge îi ia aproximativ 60 de secunde pentru un întreg circuit al corpului.

♦ Un strănut propagă aerul, la ieşirea din cavitatea bucală, cu o viteză de 96.5606 km/oră

♦ Un făt dezvoltă amprente la vârsta de 3 luni.

♦ O unghie va creşte la loc, în întregime, într-o perioadă de şase luni.

♦ O persoană obişnuită pierde în medie între 40 şi 100 de fire de păr pe zi.

♦ Lipsa totală a somnului ucide mai repede decât lipsa mâncării în organism (privarea de somn cauzează moartea după zece zile pe când lipsa mâncării poate să te ucidă în câteva săptămâni)

♦ Bebeluşii sunt născuţi cu 300 de oase în schimb ce adulţii au doar 206 oase în corp.

♦ Barba are cea mai rapidă creştere la nivelul părului. Dacă un bărbat nu se rade niciodată, la sfârşitul vieţii, barba acestuia va avea 9.144 metri.

♦ Blonzii au mai mult păr decât persoanele cu părul închis la culoare.
Sursa: Libertatea

Sapte pasi necesari inlocuirii actelor pierdute

1. Declara-le nule!
Primul pas pe care trebuie sa-l urmezi este sa faci publica pierderea. Apeleaza la un ziar local sau central, unde poti sa dai un anunt prin care sa declari toate documentele nule. Poti incerca si la Monitorul Oficial!

2. Asigura-te ca ai copii xerox!
Este bine sa ai prin casa mai multe copii xerox facute dupa actele cu bucluc. Daca nu ai fost inspirat inainte de nefericita intamplare, tine minte si fa acest lucru pe viitor! Ti-ar putea fi de folos!

3. Suna la banca!Daca in portofelul care tocmai ti-a disparut ai avut si carduri bancare, suna de urgenta la banca si solicita blocarea contului de card! Apoi, scrie o cerere prin care sa soliciti emiterea unui nou card! Eliberarea cardului te va costa cel putin 2,5 lei!

4. Mergi la politie!
Daca aveai buletinul la tine, da fuga la sectia de politie de care apartii si declara-l pierdut! Pentru eventualitatea in care actul se gaseste, vei primi o adeverinta provizorie. La data expirarii adeverintei vei intra in posesia unui nou act de identitate! Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor de pe raza in care domiciliezi te va ajuta sa-ti faci un nou pasaport.

5. Ce iti trebuie ca sa schimbi buletinul?
Ai nevoie de contractul casei sau de spatiu in cazul in care locuiesti cu chirie, certificatul de nastere si cel de casatorie (daca este cazul), hotararea de divort definitiva si irevocabila, precum si certificatul de deces al sotului sau sotiei, de asemenea, daca este cazul. Iti mai trebuie un timbru fiscal de 4 lei si sa achiti 7 lei, contravaloarea eliberarii cartii de identitate. In plus, vei fi nevoit sa dai, in scris, o declaratie de pierdere si sa ai la tine o legitimatie, un pasaport sau orice alt document cu fotografia ta pentru stabilirea identitatii.

6. Solicita duplicat al permisului auto!
In cazul in care, odata cu portofelul ai fost usurat si de permisul auto, mergi la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din zona de domiciliu. Ai nevoie de buletin, original si copie, fisa tip a detinatorului permisului de conducere, fisa medicala si 45 de lei pe care ii vei achita la CEC.

7. Suna la RATB ca sa blochezi abonamentul!
Daca anunti pierderea cardului de calatorie la RATB ti se blocheaza suma de pe abonament si vei putea sa-ti faci alt abonament solicitand transferul sumei existente pe cardul pierdut.