Din mijloace, banii s-au transformat in ultimii ani tot mai mult in scop in sine: ne domina gandurile si comportamentul, amenintand sa devina singura unitate de masura a valorii individuale. Dar daca este adevarat ca bogatia are o mare putere de seductie, legatura ei cu universul afectiv este mult mai complexa: nu ajunge un cont in banca care sa-ti garanteze fericirea. Iar in ultima instanta, spun specialistii, raportul pe care fiecare din noi il stabileste cu banii reprezinta si un soi de hartie de turnesol: daca suntem avari sau generosi, aceste caracteristici se manifesta fara doar si poate si si in relatiile cu ceilalti.
Banii nu aduc fericirea – de cate ori nu am auzit acest cliseu; si totusi a mai demonstrat-o inca o data (cel putin statistic) un studiu realizat recent de Nielsen la nivel global, din care aflam ca in timp ce pentru un vietnamez “fericirea” inseamna o viata sexuala frenetica si un mall bine aprovizionat in vecinatatea casei, pentru un american ea tine de cat de bine se intelege cu colegul de birou.
Cercetarea in cauza a fost realizata in baza unor chestionare online, postate pe site-uri de e-commerce si portaluri de mare anvergura, la care au raspuns 28.000 de persoane din 51 de tari in prima jumatate a anului trecut. Ulterior, rezultatele au fost sintetizate intr-un grafic menit a corela “nivelul de fericire” detectat la locuitorii din diferite tari ale lumii (inteles ca grad de satisfactie generata de propria existenta pe o scara de la 1 la 10) cu venitul mediu pe cap de locuitor, operatiune din care a reiesit fara umbra de indoiala ca nu exista nicio legatura de “interdependenta” intre bogatie si fericire. Ba mai mult: oamenii cei mai satisfacuti de viata pe care-o duc sunt tocmai cei din tari sarace precum Vietnam, Thailanda, Mexic si India. O fi pentru ca, in fond, si banii au “pretul” lor?
In general, din raspunsurile participantilor la studiu a reiesit ca barbatii si femeile au o viziune foarte diferita despre ce inseamna fericirea: primii sunt fericiti proportional cu numarul banilor pe care-i au la dispozitie, in timp ce femeile prefera sa aibe relatii bune cu copiii, colegii si sefii. In ultima instanta insa, potrivit specialistilor Nielsen, factorii care influenteaza perceptia asupra fericirii sunt in numar de trei: situatia financiara personala, cea afectiva si psihologica si cea profesionala, dar cu diferente importante de la tara la tara.
In Italia, de exemplu, raporturile cu familia si prietenii se numara printre principalii factori determinanti ai fericirii; in schimb vietnamezii si indonezienii nu se incurca cu astfel de “sentimentalisme”, considerand drept elemente indispensabile propriei fericiri o viata sexuala implinita, un acces facil la informatii si o varietate mare de locuri in care sa faca shopping. La randul lor, finlandezii si elvetienii considera fundamentala sanatatea fizica, iar pentru lituanieni sunt determinanti banii si siguranta locului de munca. In Statele Unite si in Polonia, raporturile cu colegii de serviciu sunt chiar mai importante decat cele cu rudele de sange; din acest punct de vedere, situatia este chiar si mai bizara in Vietnam, unde pe cat se pare e exclus sa fii fericit daca nu te afli in relatii bune cu seful.
Dar ce ziceti de locuitorii Chinei si cei din Republica Ceha, unde factori decisivi in atingerea adevaratei impliniri personale ii reprezinta situatia economica a natiunii, justitia sociala si activitatea guvernului?
Studiul Nielsen mai da la iveala si o informatie cel putin surprinzatoare: analizand chestionarele pentru a intelege daca nivelul de fericire al unei tari este influentat sau nu de disparitatile salariale, un nivel scazut al coruptiei si pace, cercetatorii au descoperit ca tarile cu cele mai multe probleme in aceste domenii sunt si cele unde oamenii sunt cei mai fericiti.
Potrivit specialistilor, in tarile emergente unde in ultimi ani s-a inregistrat o crestere economica mare se gasesc oamenii cu nivelul mediu cel mai ridicat de fericire, iar in extrema cealalta se afla tarile industrializate: o explicatie ar putea fi faptul ca aici criza le-a afectat oamenilor obiceiurile de consum bine impamantenite, crescand nivelul de insatisfactie si diminuandu-le in consecinta gradul de fericire.
Casatorie din dragoste? Chestie depasita, din alte timpuri: in “era” crizei economice oamenii se casatoresc din ratiuni mai “serioase”: cum ar fi banii. In ultima vreme mai ales in Spania. Stirea a aparut nu demult in cotidianul iberic “El Periodico”, care scria ca sute de spanioli isi declara pe internet disponibilitatea matrimoniala, evident contra unei compensatii banesti. Publicul-tinta? Extracomunitarii care pot astfel obtine un permis de rezidenta. Pe net s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie anunturile de genul “sunt dispus sa ma casatoresc pentru 5.000 de euro. Sunt o persoana serioasa” si nu lipsesc nici chiar cei care incearca sa castige un ban cinstit de pe urma permisivei legislatii spaniole cu privire la uniunile homosexuale.
Jurnalistii de la “El Periodico” l-au intervievat pe Luis, un tanar care a raspuns plin de speranta la anuntul postat de redactie in numele unei brazilience (fictive). “O fac doar pentru bani: sunt somer si din luna ianuarie nu-mi gasesc de lucru. Am nevoie de bani pentru a-mi plati chiria la casa”. Ca atare, preturile oscileaza intre 3 si 6.000 euro, iar cei interesati sa-si vanda “libertatea” sunt tineri studenti care vor sa-si plateasca studiile, barbati divortati care nu reusesc sa mai plateasca pensia alimentara si multi someri.
Lucrurile nu stau prea diferit nici chiar in Germania, unde o ancheta facuta de cotidianul “Stern” a aratat ca si pentru nemti, o casatorie din dragoste intr-o perioada atat de incerta din punct de vedere economic reprezinta un risc pe care putini si-l mai asuma.
Daca numaratul oilor se spune ca ar favoriza aparitia somnului, atunci cand va simtiti deprimati sfatul specialistilor ar fi sa numarati…bancnote (pe cat posibil de 100 de euro).
Forta psihologica si simbolica a banilor a fost si ea pusa la incercare de un grup de cercetatori de la Universitatea Minnesota (Statele Unite), condus de psihologul chinez Xinyue Zhou. Demersul psihologilor de a intelege mai bine impactul psihologic, fizic si social al banilor a scos la iveala faptul ca manevrarea sau chiar doar contemplarea banilor poate calma atat durerea fizica, cat si suferinta provocata de respingerea sociala.
De altfel, studiul a confirmat concluzia unor experimente anterioare, in care subiectii confruntati (la nivel subconstient) cu perspectiva unui castig banesc au fost mai putin tentati sa ceara ajutorul la indeplinirea unor sarcini dificile. “Cercetarile anterioare n-au mers atat de departe incat sa coreleze aluziile la bani cu ceva la un nivel de perceptie fizic”, a precizat Kathleen Vohs de la University of Minnesota, Minneapolis, implicata in ambele studii. Mai precis, in prima faza, constatarile facute de psihologi au indicat ca simplul gand la eventuala posesie a unei sume de bani ii face pe oameni sa se simta mai puternici din punct de vedere fizic si mai siguri pe ei in satisfacerea propriilor nevoi. Banii activeaza un sentiment general de incredere in sine, tarie si eficienta, este parerea oamenilor de stiinta.
Sursa foto: Cocalari si printese
Seful echipei de cercetare, psihologul Xinyue Zhou de la Sun Yat-Sen University din Guangzhou, China a condus de-a lungul vremii 6 experimente cu grupuri de intre 72 si 108 studenti, pentru a testa masura in care ganduri subconstiente generate de perspectiva unui castig sau a unei pierderi financiare le afecteaza acestora rezistenta atat la suferinta provocata de o respingere in plan social, cat si durerea fizica resimtita la un contact al degetelor cu apa fierbinte.
Faptul ca sentimentul excluderii sociale si durerea fizica au generat reactii paralele intareste o idee de data recenta in psihologie, aceea ca dintre uneltele cu care creierul proceseaza interactiunile sociale, unele ar fi evoluat adaptand sistemele pre-existente care administrau durerea fizica. Atentie insa! Este vorba despre o arma cu doua taisuri, intrucat daca numaratul banilor “iti da aripi”, sa-i vezi cum ies din propriul buzunar s-a dovedit a avea un efect diametral total opus. “Amintirea” banilor cheltuiti intensifica ambele tipuri de durere.
Dan Ariely, economist la Duke University in Durham, North Carolina, considera si el ca banii ar putea fi o cale prin care oamenii si-ar putea recapata sentimentul ca detin controlul propriei existente. “Ar fi fost grozav daca am fi testat felul in care acest sentiment s-a modificat de-a lungul timpului”, adica pe masura ce economia a intrat in recesiune, crede el, avand in vedere ca un astfel de studiu ar putea scoate la iveala rata de schimb fluctuanta intre valoarea “calmanta” a banilor” si legaturile cu comportamentul social
Potrivit unui articol publicat in “The New York Times”, David Lewis, neuropsiholog si director de cercetare la Mind Lab, o companie de consultanta din Marea Britanie, in luna februarie a acestui an, cand recesiunea tocmai ce “sugruma” economia globala, a aruncat o privire la felul in care creierul oamenilor raspunde la produse de lux din categoria “high-end”. De altfel, in ultimii cativa ani, cei care au apelat cel mai mult la specialistii in noul domeniu al neuroeconomiei si neuromarketingului (in care oamenii de stiinta le scaneaza creierul consumatorilor pentru a analiza felul in care acestia iau decizile cu privire la bani) au fost tocmai designerii si comerciantii de produse de lux.
Cei 36 de subiecti implicati in studiul lui Lewis, in cea mai mare parte doctori si avocati sau oricum consumatori de soiul celor care si-au mentinut o putere de cumparare apreciabila, au fost conectati la QEEG (quantitative electroencephalography) si echipament de eye-tracking menit a le inregistra fidel reactiile suscitate de bijuterii Cartier, ceasuri Patek Philippe, genti Gucci, pantofi de la Jimmy Choo, Fendi si Miu Miu, motociclete Harley-Davidson si masini sport Mercedes-Benz.
Lewis spune ca ar fi detectat raspunsuri emotionale pozitive — entuziasm, excitare si un nivel ridicat al atentiei –, indicatoare ale faptului ca dorinta fata de produsele respective inca exista, dar si o crestere a nivelului de stres nedetectata in studii similare facute inainte de recesiune. Concluzia? Perspectiva de a achizitiona cu adevarat aceste produse cu preturi exorbitante le-a declansat subiectilor sentimente negative in doua regiuni ale creierului, cortexul prefrontal si insula. ‘‘Inainte de criza ei le-ar fi vazut si ar fi fost entuziasmati. Acum, vederea acestora le declanseaza stari conflictuale si o scadere a motivatiei de a le cumpara”, a precizat cercetatorul, care de altfel a condus studii similare si in timpul crizei petrolului din 1970 si dupa falimentul dot-com-urilor din 2000.
In ultimul timp, interesul stiintific pentru multiplele functiuni ale asa-numitei “insule” cerebrale, despre care se crede ca ar juca un rol-cheie in experientele emotionale subiective, este in crestere.
In opinia lui Kit Yarrow, profesor de psihologie si marketing la Golden Gate University, care a analizat peste 2.000 de consumatori de cand a inceput criza economica, perspactiva unei cheltuieli declanseaza in prezent o stare de alerta la nivel cerebral, iar partile cu functiuni sofisticate ale creierului analizeaza dorintele hedoniste si sentimentele de dezgust, cantarind riscurile in raport cu recompensa. “Pericol, pericol, acest pret ma dezgusta”, poate fi semnalul transmis de creier la vederea unei etichete cu pret exorbitant, crede psihologul.
“De obicei la vederea diamantelor nu ni se intoarce stomacul pe dos, dar multe lucruri pot declansa aceasta senzatie”, crede si James Gross, profesor de psihologie la Stanford University, care studiaza reglarea emotiilor la nivel cerebral. Cu alte cuvinte, in timp ce creierul uman trimite in mod automat un semnal de repulsie la vederea unei bucati de carne stricata de exemplu, potrivit specialistilor, nu este exclus sa aiba o reactie similara si in fata unei posete Hermes de designer.
Sursa: Descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu