Pe cele 360 de meridiane ale globului, oamenii sarbatoresc cumpana dintre anul vechi si cel nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Anul Nou este sarbatorit cu obiceiuri si la date diferite in lume.
In Olanda, la trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an.
In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca "Noaptea Sfantului Vasile" ("Sylvester"). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1.000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.
In Spania si Portugalia se mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in noaptea dintre ani, pentru a asigura 12 luni fericite in noul an.
In Scotia, de Anul Nou ("Hogmanay"), oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca "Het Pint", un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.
In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul "Auld Lang Syne". Apoi, oamenii din gospodarie asteapta sa vada cine va fi prima persoana care le va trece pragul dupa miezul noptii, caci aceasta arata daca vor avea noroc sau ghinion in anul ce vine.
Prima persoana ar trebui sa fie un barbat tanar, viguros, cu par de culoare inchisa. De asemenea, el nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.
Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui.
In Elvetia, se sarbatoreste vechiul An Nou pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.
In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. Americanii obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un mar gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige "La multi ani!".
Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste "Rosh Hashanah". Data acestuia variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc lunisolar. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte.
La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, "Yom Kipur", pentru a se cai de raul pe care l-au facut.
La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional "Fie sa ti se scrie un an bun"!. Evreii schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga, inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou.
Musulmanii au un calendar aparte. Bazat pe ciclurile lunii, calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza insa numai 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic "se muta" cu 11 zile inapoi in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a altor sarbatori de Anul Nou. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale.
Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.
Anul Nou thailandez ("Songkran") este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian.
In Tibet, Anul Nou ("Losar") se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere.
De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.
In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile inga semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.
Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri.
In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.
In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.
In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cit de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.
Pentru japonezi, Anul Nou "Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput.
Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al incercarii de a scapa de 108 tipuri de slabiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" - mici cadouri cu bani inauntru.
Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind timpurilor moderne. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.
In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si,odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, "cu cat sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cat se misca puiul in gaoacea oului".
Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de vointa lor.
In Olanda, la trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an.
In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca "Noaptea Sfantului Vasile" ("Sylvester"). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1.000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.
In Spania si Portugalia se mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in noaptea dintre ani, pentru a asigura 12 luni fericite in noul an.
In Scotia, de Anul Nou ("Hogmanay"), oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca "Het Pint", un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.
In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul "Auld Lang Syne". Apoi, oamenii din gospodarie asteapta sa vada cine va fi prima persoana care le va trece pragul dupa miezul noptii, caci aceasta arata daca vor avea noroc sau ghinion in anul ce vine.
Prima persoana ar trebui sa fie un barbat tanar, viguros, cu par de culoare inchisa. De asemenea, el nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.
Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui.
In Elvetia, se sarbatoreste vechiul An Nou pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.
In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. Americanii obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un mar gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige "La multi ani!".
Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste "Rosh Hashanah". Data acestuia variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc lunisolar. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte.
La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, "Yom Kipur", pentru a se cai de raul pe care l-au facut.
La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional "Fie sa ti se scrie un an bun"!. Evreii schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga, inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou.
Musulmanii au un calendar aparte. Bazat pe ciclurile lunii, calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza insa numai 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic "se muta" cu 11 zile inapoi in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a altor sarbatori de Anul Nou. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale.
Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.
Anul Nou thailandez ("Songkran") este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian.
In Tibet, Anul Nou ("Losar") se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere.
De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.
In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile inga semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.
Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri.
In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.
In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.
In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cit de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.
Pentru japonezi, Anul Nou "Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput.
Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al incercarii de a scapa de 108 tipuri de slabiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" - mici cadouri cu bani inauntru.
Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind timpurilor moderne. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.
In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si,odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, "cu cat sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cat se misca puiul in gaoacea oului".
Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de vointa lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu