marți, 9 februarie 2010

Femeile in calatorie zeci de genti, iar barbatii doar periuta de dinti

Barbatii si femeile au, de obicei, pareri total opuse atunci cand vine vorba de cantitatea si calitatea … bagajelor.

Din aceasta cauza, nu putine sunt cuplurile care pleaca in vacanta cu samanta de scandal in buzunar si in care disputa se reaprinde ori de cate ori e nevoie de mutatul, despachetatul sau impachetatul gentilor si geamantanelor.

Jurnalistii de la The Telegraph au incercat sa descifreze misterul acestei diferente uriase intre cele doua puncte de vedere.
De ce iau femeile  in calatorie zeci de genti iar barbatii doar periuta de dinti?
“Am nevoie de hainele mele ca de aer. Daca las acasa o rochie, inevitabil aceea va fi cea pe care mi-o doresc sa o port cu prima ocazie, iar sutele de kilometri care ma despart de ea ma umplu de furie. Asa am ajuns sa gandesc ca mai bine iau mai multe lucruri cu mine decat sa regret mai tarziu ca am lasat acasa tocmai ce imi trebuie”, recunoaste Donna Cable, om de afaceri.

Profesorul de psihologie Cary Cooper are si el o explicatie. “Femeile sunt planificatoare innascute. Ele se pregatesc intotdeauna pentru orice eventualitate. De aceea si indeplinesc in familie rolul de ‘director executiv’, pentru ca in timp ce barbatii prefera sa nu isi asume responsabilitati, femeile sunt perfectioniste, preferand sa anticipeze si sa pregateasca totul din timp”, spune acesta.

Barbatii in schimb, prefera sa regrete mai tarziu decat sa munceasca inainte. “Cei mai multi si-ar lua intr-o calatorie de trei luni pe Amazon doar un sac de dormit si o punga cu sosete”, glumeste el.

Iar studiile arata ca lucrurile stau intocmai, 90% dintre barbati recunoscand ca isi fac bagajele doar cateva ore inainte de a porni intr-o calatorie, in timp ce tot atatea femei spun ca incep pregatirile cu o saptamana inainte.

Salvati planeta, lasati jumatate din genti acasa!

Primele care au inteles cum sta treaba si au profitat de situatie au fost firmele producatoare de valize si genti, care au scos pe piata modele tot mai sofisticate si mai tentante, pe roti, bineinteles, pentru a impaca si “capra si varza”.

Din pacate insa, chiar daca sunt mai usor de carat ele nu sunt mai putin incomode asa ca, in disperare de cauza, pentru a-si convinge consoartele sa o lase mai usor cu bagajele, barbatii vin cu tot felul de argumente stiintifice, cum ar fi cel legat de … consumul urias de combustibil necesar pentru transportul acestora.

In acest sens a fost realizat recent un studiu care arata ca daca tot surplusul declarat de genti, gentute si geamantane ar fi lasat acasa, avioanele ar consuma de trei ori mai putin combustibil iar cantitatea de CO2 din atmosfera ar scadea semnificativ.

Iar calota glaciara nu s-ar mai topi si nici clima nu s-ar mai schimba dramatic ….

Cele mai mari catastrofe militare din istorie - TOP 10

Pentru fiecare mare strateg militar care a sfidat moartea, trimitandu-si armata la inaintare impotriva tuturor sortilor si castigand nesperat, exista contraexemplul unei gafe tactice de neiertat. Informarea defectuoasa, echiparea precara, erori cu efecte devastatoare pe campul de lupta si decizii incredibil de gresite au dus armate puternic favorizate numeric sau de contextul geografic si logistic, in cel mai adanc colaps. Au fost situatii cand asemenea indolente au condus la sfaramarea unei intregi civilizatii de catre o armata adversa aparent inferioara si relativ restransa. Vom afla care sunt, de-a lungul timpului, cele mai spectaculoase zece situatii de acest fel.

10. Batalia de la Wabash – 1791

Cea mai rasunatoare infrangere suferita de armata americana in fata nativilor “lumii noi”, batalia de la Wabash
, a reprezentat, de asemenea, una dintre cele mai grele pierderi militare pe care Statele Unite au trebuit sa le suporte in tanara lor istorie. In luna noiembrie a anului 1791, generalul si guvernatorul teritoriului Ohio, Arthur St. Clair, a demarat, la solicitarea presedintelui George Whashington, o campanie militara de impunere a pacii impotriva indienilor Miami, Shawnee si Delaware, stabiliti pe atunci in apropierea localitatii Fort Wayne Indiana de astazi.

Trupele generalului erau formate din doua regimente, dar pentru ca multi soldati au dezertat, pana la 4 noiembrie nu au mai ramas decat 1.400 de oameni care sa desfasoare asaltul. Au campat pe malul raului Wabash. Inaintea zorilor “Mica Testoasa”, marele lider razboinic al indienilor Miami, i-a atacat cu o armata de 1200 de oameni, beneficiind din plin de elementul surpriza. Inaintea pranzului, jumatate din armata generalului Clair zacea rapusa in campie. Supravietuitorii au dezertat, lasandu-si in urma mortii, opt tunuri, 1.200 de muschete, cai si provizii. “Mica Testoasa” a pierdut numai 21 de razboinici in timp ce Arthur St. Clair s-a mai intors acasa cu 48 de oameni.

9. Caderea Tenochtitlan-ului – 1521

Aceasta este povestea distrugerii Imperiului Aztec de catre conquistadorii spanioli la inceputul secolului al XVI-lea. Daca soarta acestui episod nu ar fi fost decisa de multi alti factori, exceptandu-i pe aceia de natura militara, evenimentul si-ar fi meritat cu prisosinta un loc fruntas in lista catastrofelor militare ale istoriei moderne. Dar atat chestiunile politice, boala, luptele intestine ale societatii aztece, cat si tradarea – toate au contribuit la realizarea unui climat extrem de favorabil pentru spaniolii ajunsi pe teritoriul american al anilor 1500.

350 de conquistadori hispanici condusi de Hernan Cortes, care au acostat pe malurile Mexicului in 1519, au asigurat prabusirea, in numai doi ani, a Imperiului Aztec, cu capitala la Tenochtitlan, ucigand sute de mii de nativi. Motivul pentru care Moctezuma al II-lea, liderul aztec, nu i-a strivit pur si simplu pe spanioli, care chiar daca initial au disimulat ganduri de pace, si-au facut evidente intentiile ostile inainte de a putea fi prea tarziu pentru bastinasii americani, ramane un subiect deschis dezbaterilor.

8. Batalia de la Issus – 333 i.Hr.

In anul 333 i.Hr., Darius al III-lea, Regele Regilor, si-a condus personal uriasa armata catre strivirea unui “nimeni” indraznet venind dintr-un oras-stat marunt, care “agita apele” pe langa maretul sau Imperiu Persan. Singura problema a fost ca acest “taranoi necivilizat” era nimeni altul decat Alexandru cel Mare.

Batalia a avut loc in sudul Anatoliei, in luna noiembrie. Cu tulburari civile acasa si cu o armata colosala, greu de aprovizionat, in subordinea sa, Darius l-a atacat trufas si in graba pe Alexandru cel Mare intr-un camp de batalie ingust care l-a favorizat pe cel din urma. Aici, Alexandru, respectand o strategie iscusita de imprastiere a trupelor si de semanare a panicii, a rupt personal liniile armatei persane si l-a izgonit pe Darius atat de repede incat acesta si-a lasat in urma si familia si echipamentul. Intreaga oaste persana a intrat in colaps, marcandu-se in acest chip prima infrangere a unei armate condusa de un rege persan.


7. Batalia de la Adwa – 1896

Daca ar fi sa ghiciti, de cate ori credeti ca o natiune africana a infrant puterile europene inaintea anului 1896? Desigur, nici macar o singura data. Totusi, din nefericire pentru Italia, acest an a marcat momentul in care generalul Oreste Baratieri a aruncat precautia in vant si a marsaluit in Etiopia, avand cu sine trupe putine si precar dotate. Batalia de la Adwa a avut loc pe 1 si 2 martie 1896, in localitatea cu acelasi nume din nordul Etiopiei si a coincis cu o perioada in care natiunile europene erau angajate in impartirea Africii.

La 2 martie 1896, fortele etiopiene unite sub conducerea imparatului Menelik al II-lea au infrant armata italiana la Adwa. Era pentru prima oara cand o natiune africana biruia o putere europeana, victoria etiopienilor asupra Italiei prevenind colonizarea de catre peninsulari a statului african. Principalul motiv din spatele esecului italienilor a fost necunoasterea inamicului. Desi Baratieri, care a condus razboiul, era pregatit in termeni de planificare si echipament, italienii au sperat mai degraba in specularea a ceea ce credeau a fi un conflict intern intre printii etiopieni.

Inaintea bataliei, italienii chiar au incurajat rebeliunea intestina din randul trupelor africane pentru propriul beneficiu. Totusi, italienii nu si-au dat seama ca pana la acea data aristocratia etiopiana incepuse dezvoltarea statului intr-o maniera de pe urma careia aveau de prosperat toti cetatenii. De exemplu, imparatul Menelik al II-lea nu a colectat taxe de la printii din nord. Trupele etiopiene erau numeroase, rezonabil echipate si disciplinate. Vestea victoriei de la Adwa a facut rapid inconjurul lumii, intarind imaginea Etiopiei ca aparator al independentei africane.

6. Batalia de la Bannockburn – 24 iunie 1314

La sfarsitul domniei lui Edward I Longshanks, Scotia se afla inca sub stapanirea engleza, desi razboiul taranesc purtat sub conducerea lui William Wallace aratase ca puternicii cavaleri englezi pot fi infranti. Cel ce va da din nou semnalul revoltei va fi Robert Bruce, care s-a proclamat rege al Scotiei. Ca atare, urmasul lui Longshanks, Edward II, s-a indreptat spre Scotia cu o armata de circa 20.000 de soldati, de doua ori mai mult decat avea Robert Bruce.

Bruce a reusit sa-i atraga pe englezi intr-o zona mlastinoasa, improprie desfasurarii cavaleriei grele – arma de soc a invadatorilor. Scotienii, inarmati doar cu lanci lungi si sabii, au facut cu succes fata sarjei de cavalerie si, dupa cateva ore de lupta, floarea aristocratiei engleze zacea in mlastina sau fugea pe camp, spre castelul Stirling, spre a scapa cu viata. Dar grosul armatei engleze inca nu intrase in lupta si abia a doua zi, dimineata, Edward a luat decizia de a traversa raul Bannockburn. O decizie absolut nefericita intrucat, din desisurile padurii aflata pe celalalt mal, o ploaie de sageti s-a abatut asupra englezilor. Pedestrasii britanici s-au retras in dezordine, avand cavaleria usoara scotiana, condusa de Edward Bruce, fratele lui Robert, pe urme. Regele Angliei a fost cu greu salvat in iuresul bataliei de catre cativa cavaleri credinciosi, fiind dus la castelul Dunbar si de aici, cu o corabie, la Londra. In urma lui ramasesera pe campul de lupta aproape zece mii de morti, mai putin de o mie fiind scotieni, restul englezi.


5. Armada Spaniei – 1588

Dupa ambuscada din 8 august 1588 in care Invincibila Armada a Spaniei a fost prinsa de catre fortele navale engleze conduse de Sir Francis Drake, Ducele de Medina Sidonia se vedea nevoit sa infrunte teribilele ape ale Atlanticului de Nord cu doar 110 vase din cele 130 cu care plecase din Lisabona. Era cu atat mai dificil cu cat spaniolii nu aveau cunostinta de puternicii curenti din nord si nici de desele furtuni care se iscau in aceasta regiune. Cat de curand, alegerea facuta si mai ales faptul ca renuntasera la ancore pentru a scapa de navele incendiare ale lui Drake, avea sa se dovedeasca una catastrofala.

Istoricii de azi sustin ca tentativa de invazie a Angliei a venit intr-unul dintre cele mai neinspirate momente. Atunci avea loc asa numita “Mica era glaciara”, fenomen marcat de o racire accentuata a vremii si de furtuni extrem de violente, cu precadere in nord – exact ceea ce trebuia sa infrunte Armada cea invincibila. Loviti de furtuni napraznice, incapabili sa isi ancoreze vasele, spaniolii au pierdut numeroase galioane in furtunile nordice sau au esuat pe coasta irlandeza, acolo unde nu au primit niciun semn de mila.

Conform datelor vremii, peste 5.000 de marinari si soldati spanioli au pierit in mainile satenilor irlandezi. Cei mai multi dintre ei au fost ucisi pe loc de cutitele si batele locanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau extrem de stricte – oricine ar fi ajutat, cat de putin, un invadator, trebuia sa plateasca cu viata alaturi de acesta. O statistica sumbra arata faptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai multe nave nu atat in confruntarile cu englezii, cat in incercarea sa disperata de a ocoli Irlanda. La final, doar 67 de nave si circa 10.000 de oameni din mandra Armada aveau sa mai atinga solul spaniol. Bolile severe si lipsurile au macinat insa echipajele chiar si dupa acostare. Marinarii au continuat sa isi piarda viata din cauza tifosului si a dizenteriei in spitalele improvizate pe corabiile ancorate in porturi, si asta pentru a nu starni epidemii in randul localnicilor. Ingrozit, regele Filip al II-lea declara: “Eu am trimis Armada impotriva oamenilor, nu impotriva furtunilor si valurilor Domnului!”

4. Batalia de la Agincourt – 1415

Istoria oficiala sustine ca, la data de 25 octombrie 1415, in vestul Frantei, regele englez Henric al V-lea, cu o armata net inferioara numeric fata de cea franceza, a reusit una dintre cele mai mari victorii din epoca medievala, zdrobind floarea cavaleriei si nobilimii franceze, folosind in mare parte tarani antrenati ca arcasi. Astazi, un grup mixt de istorici anglo-francezi, grup condus de prestigioasa Anne Curry, de la Universitatea din Southampton, sustine ca realitatea a fost cu totul alta.

Conform datelor culese de acesti specialisti, nu ar fi existat mai mult de 12.000 de oameni in armata franceza si circa 8.700 in cea engleza. Cifre cu totul diferite de cele vehiculate pana in prezent: 24.000 de francezi si doar 5-6.000 de englezi. Astfel de descoperiri nu pot decat sa schimbe radical datele istorice. O parte a istoricilor sustine ca mitul a fost alimentat si perpetuat chiar de William Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, cel care a recreat scena bataliei si i-a atribuit un impresionat discurs regelui Henric al V-lea, in momentele premergatoare confruntarii.

3. Batalia din Padurea Teutoburg – 9 d.Hr.

In anul 9 d.Hr., triburile germanice, cunoscute sub denumirea de cherusce si conduse de Arminius, fiul puternicului lord razboinic Segimerius, reusesc sa tina piept extinderii in nordul Europei a Imperiului Roman. Triburile germane unite au prins in ambuscada din padurea Teutoburg armata romana dornica de noi cuceriri teritoriale. Au fost practic decimate trei legiuni, trei detasamente de cavalerie si sase cohorte de auxiliari, insumand 20.000 de romani.



Batalia din padurea Teutoburg este considerata si astazi drept una dintre cele mai importante inclestari armate din Antichitate. Daca romanii ar fi patruns la vest de Rin si ar fi dominat, intr-un fel sau altul regiunea, istoria de astazi ar fi aratat cu totul diferit. Arminius a devenit un simbol al pan-germanismului inca din secolul al XV-lea, atunci cand Martin Luther ii readucea imaginea glorioasa in atentia contemporanilor. Tot el sustinea ca Arminius nu ar fi fost decat denumirea latina a germanului Hermman. Locatia Bataliei de la Teutoburg a ramas necunoscuta pana in anul 1987, atunci cand un arheolog amator, britanicul Tony Clunn, a descoperit cu ajutorul unui detector de metale mai multe monede romane din perioada imparatului Augustus precum si ramasite ale unor arme de origine latina. Se pare, astfel, ca lupta a avut loc la nord de actualul oras Osnabruck. Controversele cu privire la aceasta locatie continua, insa, intre istorici.

2. Batalia de la Pliska – 811

Aceasta batalie a reprezentat o serie de ciocniri armate intre trupele adunate de prin toate partile Imperiului Bizantin, conduse de imparatul Nicephorus I Genik si cele ale statului bulgar, guvernat de Khan Krum. Bizantinii au invadat si au incendiat capitala bulgara Pliska, fapt ce le-a oferit bulgarilor ragazul necesar trecerii bizantinilor in Muntii Balcani, ce serveau drept cale de iesire din Bulgaria. Batalia decisiva a avut loc in ziua de 26 iulie 811, in cateva din trecatorile aflate in regiunea estica a Balcanilor, cel mai probabil in Trecatoarea Barbitsa.

Acolo, bulgarii s-au folosit de tactica ambuscadei si de atacuri nocturne surpriza pentru a prinde in capcana si a imobiliza fortele bizantine, anihiland astfel intreaga armata inamica si inclusiv pe imparat. Se pare ca Nicephorus era atat de urat de ambele tabere, incat chiar bizantinii si-au asumat uciderea sa dupa batalie. Totusi, Krum a fost cel care a imbracat craniul lui Nicephorus in argint si l-a folosit ulterior pe post de cupa pentru consumarea vinului. Batalia de la Pliska a insemnat una dintre cele mai teribile infrangeri din isotira bizantinilor. A dus chiar la prevenirea timp de 150 de ani a invaziilor bizantine in Balcani, ceea ce a ajutat expansiunea bulgarilor spre vestul si sudul Peninsulei Balcanice, rezultand intr-o mare largire teritoriala a primului Imperiu Bulgar.


1. Batalia de la Caransebes – 1788

Batalia din orasul romanesc Caransebes a reprezentat un episod incipient al Razboiului Austro-Turc din perioada 1787 – 1791. Si un episod hilar, in ciuda dramei a 10.000 de oameni care au murit absolut stupid. Armata Austro-Ungariei, numarand aproximativ 100.000 de soldati, si-a stabilit tabara in preajma orasului Caransebes. Avangarda armatei, un contingent de husari, a traversat raul Timis situat in apropiere, pentru a cerceta imprejurimile de prezenta turcilor otomani. Iscoadele nu au gasit nicio urma care sa tradeze prezenta dusmanului, in schimb au dat peste un grup de tigani, care s-au oferit sa le vanda soldatilor alcool semidistilat.

Calaretii au achizitionat bautura si au inceput sa o consume. La scurt timp, si un grup de infantersiti austro-ungari a traversat raul si, vazand petrecera in plina desfasurare, a pretins o portie din alcool. Husarii au refuzat, iar ca urmare o cearta furioasa s-a aprins, care a culminat cu declansarea unui foc de pusca de catre un soldat. Imediat, husarii si infanteria s-au angajat in lupta unii cu ceilalti. In timpul conflictului, cativa infanteristi au inceput sa strige, nu se stie din ce motive, “Turcii! Turci!”. Husarii au parasit scena, gandind ca atacul armatei otomane avea sa se petreaca iminent. Si o buna parte din infanterie a fugit; armata Austro-Ungariei era formata din italieni, slavi, austrieci, unguri plus alte minoritati, care nu isi intelegeau reciproc dialectele. Situatia s-a inrautati si mai mult atunci cand ofiterii austrieci, in incercarea de a restabili ordinea, au strigat “Halt! Halt!”, exclamatii care au fost confundate de soldatii necunoscatori de limba germana cu “Allah! Allah!”. Auzind aceasta si vazand si cavaleria cum alerga turbata prin tabara, un comandant de trupe a concluzionat ca trebuie sa fie vorba despre un atac otoman si a ordonat declansarea focului de artilerie.

Intre timp, toata tabara s-a trezit sub zgomotul bataliei si, in loc sa astepte sa vada care este situatia, toti soldatii au fugit. Trupele ramase trageau inspre fiecare umbra, considerand ca otomanii sunt peste tot; in realitate, isi ucideau camarazii de un leat cu ei. Incidentul a escaladat pana in punctul in care intreaga armata s-a retras din fata inamicului imaginar. Dupa doua zile, a sosist si armata otomana. A avut de “infruntat” un oras sinistru, “populat” de cadavrele a aproximativ 10.000 de soldati austro-ungari ucisi de camarazii lor de arme.

Sursa: Descopera.ro

Cele mai toxice de pe Pamant - Top 10

Pe masura ce populatia lumii creste – in curand vom fi 7 miliarde – devine tot mai greu sa gasesti pe planeta Terra vreun loc neafectat de prezenta si activitatea oamenilor. Si, din pacate, in covarsitoarea majoritate a cazurilor, oamenii afecteaza negativ locurile in care traiesc. Nu pentru a mari sentimentul tragic al distrugerii planetei, ci pentru a incuraja eforturile celor ce se straduiesc pentru un Pamant mai curat, iata o lista cu 10 dintre cele mai poluate locuri de pe Terra. Ca sa ne aduca aminte ca suntem cu totii raspunzatori.

10. Raul Citarum – Indonezia
A fost numit cel mai murdar rau al lumii – un titlu pe care nimeni nu l-ar dori pentru cursul de apa in apropierea caruia traieste. In jur de 5 milioane de oameni traiesc in bazinul raului Citarum, si multi dintre ei il folosesc ca sursa de apa. La sfarsitul anului trecut, o mare banca Asian Development Bank – a acordat un imprumut de 500 de milioane USD pentru curatarea infectului curs de apa. Sa nadajduim ca, peste cativa ani, Citarum nu se va mai afla pe lista ca acesta.


9. Raul Yamuna, India
La fel de murdar si primejdios ca si Citarum, fluviul Yamuna, cel mai mare afluent al Gangelui, trece prin orasul Delhi – si asta spune aproape tot despre halul incare se afla. S-a estimat ca 58% din gunoiul produs de oras ajunge direct in Yamuna, ale carui ape sunt folosite de milioane de indieni atat pentru aruncarea gunoiului, cat si pentru spalat, gatit si baut.

8. Linfen, China
Orasul detine un trist record: e orasul cu cel mai poluat aer din intrega lume, fiind desemnat astfel in anul 2007, intr-un raport realizat de Blacksmith Institute, o organizatie americana specializata in proiecte legate de combaterea poluarii. Inconjurat de mine de carbune si termocentrale care folosesc ca sursa de energie tot carbunele, Linfen – oras cu peste 4 milioane de locuitori – e asfixiat cronic de un fum negru care intuneca vazduhul. Se spune ca, daca usuci rufele afara, n-ai nici o sansa sa le iei curate de pe franghie.

7. Girul nord-pacific
Ce e acolo? Pai e faimoasa – tragica faima – groapa de gunoi a Pacificului. Datorita unor curenti oceanici care converg in aceasta zona si cara cu ei gunoaiele ce plutesc in apele oceanice, aici s-a format o insula plutitoare de mizerii, de dimensiuni enorme. Suprafata ei a fost estimata ca fiind aproximativ dubla fata de cea a statutului american Texas (al doilea ca marime din SUA); asta inseamna cca. 1.400.000 km patrati, o cifra inspaimantatoare. Pe acesta intindere imensa – si coborand pana la 10 metri sub suprafata apei – pluteste o ingramadeala hidoasa de gunoaie, cele mai multe fiind deseuri din plastic, de genul PET-urilor pe care, cu atata nonsalanta, le arunca unii in apa. Existenta acestei monstruozitati afecteaza grav viata animalelor marine. Multe dintre acestea mor intoxicate de plasticul pe care il inghit nestiind, bietele, ca aceea nu e hrana, ci otrava.

6. Lacul Karaciai, Rusia
Un raport asupra desurilor nucleare, eleborat de Worldwatch Institute, desemna acest lac drept cel mai poluat loc de pe planeta. Timp de ani in sir, a fost folosit de Uniunea Sovietica drept groapa de gunoi pentru depozitarea deseurilor radioactive, iar acum nivelul de radiatii e atat de ridicat, incat un om neprotejat ar incasa o doza letala dupa numai o ora de expunere.

5. Kabwe, Zambia
Dupa decenii de extragere si prelucrare a minereurilor, Kabwe s-a transformat intr-un loc atat de toxic, incat nici nu intelegi cum de pot trai oamenii aici. Siroaie de apa incarcate cu plumb si cadmiu se scurg de pe dealurile golase, otravind totul. In sangele copiilor, nivelul de plumb este de 10 ori mai mare decat prevad normele occidentale, iar solul este atat de rau contaminat, incat oamenii nu pot cultiva nimic.


4. Appalachia, West Virginia, SUA

Exploatarile miniere de suprafata in zonele montane reprezinta una dintre cele mai devastatoare activitati umane, in ceea ce priveste impactul asupra mediului. Iar efectul e cum nu se poate mai vizibil in locuri ca acesta: in Muntii Appalachi din statul americam West Virginia, munti intregi sunt rasi, strat cu strat, in cautarea carbunelui. Lantul consecintelor este dezastruos: cresterea eroziunii, antrenarea de catre apa a poluantilor, care otravesc astfel raurile si paraiele din intreaga regiune.

3. Dzerzhinsk, Russia
Acesta detine nefericitul record – inscris in Guinness Book – de “orasul cu cea mai puternica poluare chimica”. In 2003, rata mortalitatii a fost aici de doua ori si jumatate mai mare decat rata natalitatii. Intre 1930 si 1998, peste 300.000 tone de reziduuri chimice au fost depozitate aici fara respectarea normelor de siguranta, iar efectele oribile ale acestei otraviri in masa se resimt si azi si vor mai fi evidente inca multa vreme.

2. Bazinul raului Riachuelo, Argentina
Spui Riachuelo, spui poluare. De-a lungul acestui curs de apa, care trece si de-a lungul marginii sudice a capitalei argentiniene, Buenos Aires, se insiruie peste 3500 de fabrici de toate felurile, nenumarate conducte de canalizare, ilegal amplasate, care-si deverseaza continutul de-a dreptul in rau, 13 asezari tip bidonville si peste 40 de gropi de gunoi deschise, fara nici un fel de protectie.


1. Orbita Pamantului

Da, orbita terestra e, oricat ar parea de ciudat, plina de mizerii. E mult mai poluata decat ne putem imagina. Se estimeaza ca aproximativ 2 milioane de kg de gunoi cosmic – suruburi, nituri, piulite, tot felul de alte bucati de metal si de ce-o mai fi, chiar si vehicule spatiale intregi – se invart prin spatiu, in jurul planetei, amenintand sa izbeasca si sa deterioreze satelitii, sa deranjeze comunicatiile si chiar sa puna in pericol vietile astronautilor.

Minuni mecanice monstruoase - top 10

Atunci cand este vorba despre telefoane mobile, computere portabile si console de jocuri la purtator, mai mic este intotdeauna mai bun. Dar, uneori, un dispozitiv trebuie sa fie mare, chiar gigantic. Pe masura dimensiunilor lor colosale, aceste inventii indeplinesc sarcini de o importanta vitala pentru existenta noastra cotidiana. Este vorba despre exploatare de zacaminte naturale, despre transporturi, constructii, experimente stiintifice, energie, in mai putine cuvinte – dezvoltare si progres.

Wartsila-Sulzer RTA96-C

Acest urias este un motor diesel capabil sa dezvolte 80.000 cai-putere, special proiectat pentru punerea in miscare a colosalelor vapoare de transportat marfuri. Denumit Wartsila-Sulzer RTA96-C, motorul supra-alimentat in doi timpi este echipat cu 10 cilindri, fiecare avand aproximativ 1 metru in diametru si producand 8.000 de cai-putere. Asamblat, giganticul motor cantareste aproximativ 1.600 de tone si consuma peste 3.785 litri de combustibil pe ora.

“Furnalul” solar

Uriasa si spectaculoasa oglinda din imaginea de mai sus nu este un exponat artistic, ci un panou pentru captara energiei si a caldurii soarelui, capabil sa degaje temperaturi de pana la 3.000 de grade Celsius. Localizat in Fond-Romeu-Odeillo-Via, o comuna din sudul Frantei, “furnalul” se comporta ca o lupa uriasa. Pe partea opusa a dealului unde se afla structura, sunt instalate sute de oglinzi plate, care reflecta razele soarelui in oglinda curbata pentru a concentra lumina intr-un punct focal. Furnalele solare asemenea acestuia sunt folosite la topirea otelului, generarea electricitatii si chiar transformarea dioxidului de carbon in combustibil. Furnalul din Franta, inaugurat in 1970, este cel mai mare de acest fel din lume. Principiul de functionare al furnalului solar este utlizat pentru obtinerea cuptoarelor solare economice, a gratarelor alimentate solar, precum si in purificarea solara a apei. Un prototip este construit in India, pentru a fi folosit ca un crematoriu solar. Suprafata reflectorizanta de 50 metri patrati va genera temperaturi de 700 grade Celsius, tinand locul celor 200 – 300 kilograme de lemn necesare unei crematiuni.


Platforma de transport NASA pentru nave cosmice

Aeronavele spatiale trimise de NASA in cosmos ajung la punctul de lansare cu ajutorul unei platforme mobile de transportare, un vehicul cu senile greu de 2.400 de tone. Cu o lungime de 40 de metri, o latime de 35 si o inaltime de 6,1 metri, “crawler”-ul, cum mai este numit dispozitivul, dispune de 16 motoare tractoare, alimentate de generatoare cu o putere totala de 1.341 cai-putere si puse in miscare de doua motoare diesel de 2.750 cp. Aceste performante asigura platoformei de transport un consum de aproximativ 350 litri/kilometru. Crawler-Transporter a fost folosit pentru transportarea rachetelor Saturn V si Saturn IB in timpul operatiunii Skylab, precum si la aeronavele Soyuz ale misiunilor Apollo si noile Space Shuttle. A fost proiectat de Bucyrus International si construit de Marion Power Shovel Company, contra sumei totale de 28 milioane dolari.

Masinaria de forat tuneluri S – 210

Daca v-ati intrebat vreodata cum ia nastere un tunel, iata raspunsul. Cu ajutorul colosalelor masinarii de sapat tuneluri, adevarati monstri mecanici de pisat, sfredelit, dislocat si distrus. In fata, aceasta minune a mecanicii, unul dintre principalii stalpi de sustinere ai civilizatiei si evolutiei noastre, are un ferastrau circular care se roteste, folosit pentru a pentra pamantul, nisipul si chiar stanca. In spatele rotii taietoare se afla o incinta unde solul excavat este colectat. Masinaria de forat S – 210 folosita la realizarea tubului estic al tunelului Gotthard Base din Elvetia, aflat inca in constructie, este cea mai mare din lume. Ea masoara noua metri in diametru, are o lungime de 400 metri si opereaza in zone subterane unde temperatura rocilor ajunge pana la 50 de grade Celsius.

Liftul pentru ambarcatiuni Strepy-Thieu

Este vorba despre cel mai inalt lift pentru ambarcatiuni din intreaga lume, amplasat pe Canal du Centre din Hainaut, Belgia. Liftul Strepy-Thieu are incredibila inaltime de 117 metri, cu o diferenta de 73 metri intre punctul de andocare al unei nave si punctul maximei sale suspendari in aer. Altfel spus, poate ridica vase pana la 73 metri deasupra apei. Construirea liftului a inceput in 1982 si a fost terminata in 2002, la un cost estimat de 160 milioane de euro, insa odata realizat a permis traficul fluvial al ambarcatiunilor de pana la 1.350 tone (greutatea maxima pe care o poate ridica), pe apele raurilor Meuse si Scheldt. Liftul a sporit tranzitul rivier de la 256 kilotone in 2001 la 2.295 kilotone in 2006. Intreaga structura, un complex de parghii, cabluri, roti dintate si beton are o masa de aproximativ 200.000 tone. Portile mobile pe verticala ale liftului sunt proiectate sa reziste unui impact la viteza de 5 km/h al unui vas de 2.000 tone. Liftul este promovat si ca atractie turistica de catre administratia din Hainaut, iar un bilet dus cu platforma costa 5.50 euro. Liftul va ramane cel mai inalt din lume pana cand barajul lift Three Gorges din China va fi finalizat.

Antonov An 225: Cea mai mare si mai grea aeronava construita vreodata

Antonov 225 Mriya este cea mai mare si cea mai grea aeronava din lume. Ca dovada, dupa cum se poate observa si din fotografia alaturata, nava spatiala Buran este transportata pe spatele unui An 225. Aparatul a zburat pentru prima oara in 1988 si este o nava de transport strategic. In prezent, exista o singura nava operabila, dar o a doua este reconditionata chiar acum si programata sa intre in circuitul aviatic in anul 2010. Antonov An 225 are o sarcina utila de 250 tone, o lungime de 84 metri, o anvergura a aripilor de 88.4 metri si o inaltime de 18.1 metri. Suprafata aripilor este de 905 metri patrati, in timp ce volumul pentru marfa transportata are 1.300 metri cubi. Greutatea maxima admisa pentru decolare este de 600 tone, fiind necesara o pista lunga de 3.500 metri pentru decolare la aceasta incarcatura. Viteza maxima a lui Antonov An 225 este de 850 km/h, iar viteza de croaziera de 800 km/h.

Takraf RB293 – cel mai mare vehicul terestru din istoria lumii

Extrem de masiv, extrem de puternic si teribil de eficient – se poate spune cu usurinta despre Bagger 293 ca arata intocmai ca o masinarie infernala, cu tente SF-apocaliptice. Este vorba despre un utilaj multifunctional, un excavator avand greutatea de 14.197 de tone, capabil sa extraga pana la 240.000 de tone de carbune lignit intr-o singura zi. In plus, inalt de 94 metri si lung de 220, Bagger 293 detine recordul mondial Guiness Book pentru cel mai mare si mai greu vehicul terestru. Masinaria arata si provoaca un zgomot extrem de intimidant, iar operarea sa necesita concursul a 5 indivizi simultan: 20 de cupe uriase sunt atasate unei roti gigantice cu diametrul de 21 metri; atunci cand roata se invarte, cupele musca din pamant, pe care il depun apoi pe o banda transportatoare. Fiecare cupa poate contine pana la 15 metri cubi de pamant – echivalentul a aproximativ 80 de cazi. Bagger 293 se afla in prezent in mina de carbune din Hambach, Germania, asteptand ziua in care va iesi din nou la suprafata, spre a stapani Pamantul.

Podul F60: Cea mai mare masinarie mobila din lume

S-a renuntat la folosirea celei mai mari masinarii mobile din lume dupa numai treisprezece luni de functionare, din cauza unor ratiuni politice si energetice, insa ea exista inca. Numele F60 vine de la inaltimea de 60 metri a utilajului, lung de 502 metri, lat de 240 metri, greu de 13.600 tone si adesea descris sub denumirea de “Turnul Eiffel culcat”. F60 estre rezultatul contopirii a cinci poduri transportabile folosite in mineritul pentru lignit din Germania. Aceste poduri sunt cele mai mari masinarii industriale tehnologice din toata lumea.

Knock Nevi – cea mai mare ambarcatiune construita vreodata

Knock Nevi este un vas urias, folosit in prezent ca unitate plutitoare de stocare si descarcare. Detinuta de compania norvegiana Fred Olsen Production, platforma a fost initial o barja petroliera uriasa si detine inca recordul pentru cel mai mare vas construit vreodata. Ca supertanker, Knock Nevi era cunoscut drept Seawise Giant, Happy Giant si Jahre Viking. Are o greutate de 564.763 tone, o lungime de 458.45 metri, este lat de 69 metri si inalt de 30. Ca supertanker, Knocl Nevi avea 46 de rezervoare, 31.541 metri patrati de punte si necesita prea multa apa pentru a putea traversa Canalul Englez, pe cel Suez sau Canalul Panama. Este mai lung decat turnurile Petronas, de 452 metri, ocupand, daca – ipotetic – ar fi o cladire, locul patru la inaltime in lume.

Large Hadron Collider

S-a spus, pe buna dreptate, ca experimentul LHC este cel mai mare din istoria de pana acum a omenirii. Peste 10.000 de persoane au lucrat timp de 14 ani pentru a putea pune in functiune uriasul mecanism, aflat la aproape 100 de metri adancime, si care se intinde pe nu mai putin de 29 de kilometri, pe sub granita dintre Franta si Elvetia. Giganticul accelerator de particule este format din circa 5000 de magneti superconductori, si va accelera protoni in ambele sensuri ale tunelului cu o viteza egala cu 99,9999991 din viteza luminii. Energia dezvoltata in timpul acestui experiment va fi de 100.000 de ori mai mare decat cea existenta in centrul Soarelui, motiv pentru care superconductorii LHC vor fi raciti pana la temperatura de -273,15 C, temperatura minima admisa de natura. Se incearca, astfel, recrearea conditiilor existente in microsecunda imediat urmatoare ipoteticului Big Bang, o situatie de la care oamenii de stiinta asteapta raspunsuri legate de aparitia a tot ceea ce reprezinta astazi Universul.

Sursa: Descopera.ro

joi, 31 decembrie 2009

Ce sa faci de revelion ca sa ai noroc tot anul

Sa-ti spun cum sa-ti faci singur norocu'. De Revelion, acea zi in care un an trece cat ai zice peste (sau La Multi Ani), trebuie sa stii ca norocul nu vine doar pentru o zi, ci pentru un an intreg. E nevoie de farmece, descantece si alte minunatii de genul ca sa te asiguri ca anul (2010 in cazul de fata) viitor va fi prosper. Nu prea credem noi in toate superstitiile de An Nou, dar sunt cateva usor de tinut si noi zicem ca merita. Decat sa suparam universul mistic, preferam sa conservam cateva traditii simple si sa pornim plini de noroc la drum lung (inca un an).

Revelionul, dictatorul viitorului

Trebuie sa stii ca asa cum iti petreci noaptea de Revelion, asa iti vei petrece intregul an. Sa nu razi de noi, dar e testata treaba si chiar asa se intampla. De aceea, recomandam sa fii de Revelion cu oameni simpatici pe care sa vrei sa-i vezi si la anul si de care sa nu te saturi prea usor. Trebuie sa te distrezi, sa te simti bine si sa nu adormi repede. Energia ti-o iei din aceasta noapte.

Ti-e clar? Gandeste-te la noaptea de Revelion ca la un glob de cristal; uita-te in jur si asigura-te ca totul e bine ca sa ai garantia unui an misto. Mai mult, incearca sa te impaci cu toata lumea, sa-ti platesti datoriile si sa intri in noul an fara griji, probleme sau suparari.

Tine banii bine

O alta traditie de Revelion este sa te prinda Noul An cu bani in buzunar, la sosete, in portofel... ai prins ideea; trebuie sa ai bani asupra ta. Am incercat ce-i drept in fiecare an; inca nu avem o concluzie pentru aceasta traditie, dar nici nu vrem sa incercam varianta opusa. Asa ca pune niste bani deoparte, imprumuta-te (nu prea e recomandat), fa ceva astfel incat atunci cand ceasul bate 00:00 sa poti sa te apropii de fratii renegati din aria manelelor.

Lenjeria la control!

Cum? Nu ai ceva rosu? Pacat, ghinionul s-a abatut asupra ta. Fereste-te pentru anul ce vine. Evita blestemul lenjeriei rosii si indeplineste si acest obicei banal. Nu e asa greu sa ai un obiect vestimentar intim de culoare rosie. Ce-i drept, la baieti e cam ciudat, dar e doar pentru o noapte, nu-i va suspecta nimeni. Deci nu uita; ceva rosu pe dedesubt ca sa fii sigur ca vei fi sanatos si fericit in anul ce vine.

Deschide usa, crestine... si geamul

Un obicei pe cat se poate de babesc spune ca, de Revelion, trebuie sa stai cu geamurile si usile deschise. Asa, Anul Vechi poate iesi fara sa se loveasca, sa se supere si sa-ti faca vreo faza urata. La fel, Anul Nou trebuie sa aiba cale libera si sa poata sa aterizeze pe o pista buna. Pe el chiar nu vrei sa-l superi; nu de alta, dar abia vine si trebuie sa-l suporti 365 de zile. Asa ca deschide usile si geamurile!

Primeste colindatorii

Da, stim ca nu ai nici un chef de oameni cu o capra, cu un urs sau cu o sorcova. Toate elementele astea sunt ciudate si inca nu le intelegi pe deplin rostul. Dar, SE SPUNE ca e bine sa primesti colindatorii in casa ta in prima zi din noul an. Asa ca, treci peste mahmureala si asista la un ritual dubios despre care se spune ca iti va aduce noroc.

Acestea fiind spuse, speram sa ne auzim cu bine la anu'. Metropotamul pleaca la shopping de lenjerie rosie si apoi va face pace cu toate animalele pe care le-a suparat in 2009. El chiar se pregateste pentru 2010. Speram sa faci si tu acelasi lucru!

miercuri, 30 decembrie 2009

Revelionul - diferit in functie de lume

Pe cele 360 de meridiane ale globului, oamenii sarbatoresc cumpana dintre anul vechi si cel nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Anul Nou este sarbatorit cu obiceiuri si la date diferite in lume.

In Olanda, la trecerea in Noul An, pe strazi se ard brazii de Craciun si se lanseaza artificii, pentru a se alunga spiritele rele ale vechiului an.

In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca "Noaptea Sfantului Vasile" ("Sylvester"). Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, despre care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1.000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile.

In Spania si Portugalia se mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in noaptea dintre ani, pentru a asigura 12 luni fericite in noul an.

In Scotia, de Anul Nou ("Hogmanay"), oamenii ard crengute de ienupar, ca sa alunge germenii oricaror boli. Meniul scotian traditional pentru aceasta sarbatoare consta in prajituri din aluat fraged, faina de ovaz, branza, whisky si vin, si briose negre. Prima persoana care se trezeste dimineata obisnuieste sa duca "Het Pint", un gen de bere slaba, celor care inca mai dorm. Ei aprind focuri ca sa se descotoroseasca de vechiul an si, uneori, arunca in foc o figurina de paie reprezentand vechiul an.

In noaptea de Anul Nou, scotienii formeaza o hora si canta impreuna traditionalul "Auld Lang Syne". Apoi, oamenii din gospodarie asteapta sa vada cine va fi prima persoana care le va trece pragul dupa miezul noptii, caci aceasta arata daca vor avea noroc sau ghinion in anul ce vine.

Prima persoana ar trebui sa fie un barbat tanar, viguros, cu par de culoare inchisa. De asemenea, el nu trebuie sa vina cu mana goala, ci cu mici daruri simbolice ca paine, carbune, sare, acestea fiind simboluri ale vietii.

Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui.

In Elvetia, se sarbatoreste vechiul An Nou pe 13 ianuarie, dupa calendarul iulian. Oamenii ies pe strazi, costumati in spirite bune si rele.

In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. Americanii obisnuiesc sa priveasca campionatele de fotbal pe ecranele gigantice instalate in Time Square, la New York. La ora 12.00 noaptea, un mar gigantic aprins cu becuri electrice este coborat pe pamant. In acel moment, multimea incepe sa strige "La multi ani!".

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste "Rosh Hashanah". Data acestuia variaza in fiecare an, conform calendarului evreiesc lunisolar. Astfel, pentru evrei, Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea. S-a fixat aceasta data pentru ca fermierii sa se poata deplasa la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele 10 zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte.

La sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea in timpul anului ce se incheie. Totusi, toti evreii au la dispozitie 10 zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, "Yom Kipur", pentru a se cai de raul pe care l-au facut.

La Yom Kipur, Dumnezeu scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit felicitari cu mesajul traditional "Fie sa ti se scrie un an bun"!. Evreii schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga, inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou.

Musulmanii au un calendar aparte. Bazat pe ciclurile lunii, calendarul musulman este format tot din 12 luni, care insumeaza insa numai 354 zile, spre deosebire de calendarul gregorian sau evreiesc. De aceea, Anul Nou islamic "se muta" cu 11 zile inapoi in fiecare an. Islamistii celebreaza acest moment in liniste, fara nimic din atmosfera festiva a altor sarbatori de Anul Nou. Aparitia lunii noi este inregistrata in moschei si se spun rugaciuni speciale.

Cea mai importanta parte a festivitatii Noului An este povestirea istoriei Zborului lui Medina.

Anul Nou thailandez ("Songkran") este marcat printr-un festival care dureaza trei zile, intre 13 si 15 aprilie, dupa calendarul gregorian.

In Tibet, Anul Nou ("Losar") se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an, denumite Gutor, sunt consacrate pregatirilor pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere.

De asemenea, hornul este curatat de funingine. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie.

In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval se canta si se dansaeza pe strazi, in sunetul tobelor, toata lumea poarta costume viu colorate.

In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile inga semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.

Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri.

In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse.

In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.

In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cit de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.

Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua, Yuan Tan. El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.

Pentru japonezi, Anul Nou "Oshogatsu" este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput.

Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al incercarii de a scapa de 108 tipuri de slabiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc "otoshidamas" - mici cadouri cu bani inauntru.

Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinind timpurilor moderne. Asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este un timp ritual, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.

In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si,odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, "cu cat sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cat se misca puiul in gaoacea oului".

Prin multe obiceiuri si credinte care exprima la inceput teama, dezordinea si haosul, iar dupa miezul noptii de Revelion optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de vointa lor.

vineri, 25 decembrie 2009

Craciunul la Curtea Regala

Dorindu-si ca poporul sau sa il perceapa ca pe un apropiat, Carol I a decis inca de la inceput ca familia conducatoare sa petreaca Sarbatorile crestine alaturi de oamenii de la curte.

Intr-o lucrare recenta, avand ca tema ceremonialul Curtii Regale a Romaniei, dna Alexandra Arnautu, secretarul Casei Regale, nota cum decurgea Ajunul Craciunului, la Palat, scrie Jurnalul National.

"Garda Palatului prezinta armele. Mitropolitul este primit in capul scarii de onoare de catre 'oficerulu de ordonanta si la intrarea apartamentelor de receptiune de catre Adjutantul Domnescu de serviciu' care il conduce in salonul rosu. Aici Mitropolitul si cei ce il insotesc imbraca odajdiile.

Apoi, Maresalul Curtii il conduce in apartamentele unde se afla Majestatile Lor. Aici au loc rugaciunile specifice ajunului Nasterii Mantuitorului. Casa Civila si cea Militara asista in mare tinuta. In cursul celor trei zile de Craciun nu au loc receptii oficiale (cu exceptia unui ordin dat de MS Regele). Cei care doresc sa felicite Familia Regala o pot face prin intermediul registrelor puse la dispozitie de aghiotantul de serviciu. Sarbatoarea Craciunului se petrece in cercul familial".

De Craciun, la Cotroceni

Cu trei sferturi de veac in urma, Eugen Buchman, seful Cancelariei Palatului Cotroceni, descria in memoriile sale felul in care se derulau evenimentele de Craciun, pe timpul primului rege al Romaniei.

"Cu doua saptamani inainte incepeau pregatirile de tot felul. Gradinarul de la Castelul Peles trimitea un brad inalt si frumos, pe alese; Beghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vanatoare al principelui, trimitea vanat; Brüning, administratorul mosiei principelui (Principele mostenitor Ferdinand - n.r.), trimitea vasc, din ordinul principesei care tinea la traditia englezeasca de a impodobi de Craciun camerele cu vasc. De la Nurnberg, din Germania, se aduceau podoabele pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata. (...)

Intendentul pregatea listele de cadouri. Fiecare om de la curte, incepand cu cel mai mic si pana la cel mai inalt demnitar, primea un cadou la pomul de Craciun. Principii vizitau cu cateva zile inainte pravaliile de pe Calea Victoriei pentru a cumpara cadouri. (...) Cand bradul sosit din Sinaia era asezat in marea sala de bal, principesa invita cateva domnisoare din societate la masa de seara si, dupa masa, ajuta toata lumea la impodobirea imensului pom, care ajungea pana in tavan.

In Ajunul Craciunului, la ora 6 seara, toata lumea invitata trebuia sa fie in sala. Veneau Regele Carol I si Regina Elisabeta cu cateva persoane din anturaj, intra apoi toata omenirea Curtii de la Cotroceni.

Dupa impartirea cadourilor, personalul se retragea si ramanea numai familia regala, cu demnitarii Curtii invitati, care se asezau la masa. La orele 10:30 cel mult 11, festivitatea era ispravita".

Regii imparteau cadouri angajatilor, dar erau bucurosi si sa primeasca daruri, de obicei lucruri simple.

De la Cotroceni la Peles

Initiate de Carol I, aceste ritualuri au fost continuate, sub o forma sau alta, de regii Ferdinand, Carol al II-lea si Mihai I.

Ceremoniile se tineau la Cotroceni si pe vremea lui Ferdinand si a Mariei. Aici se adunau sub brad, in fiecare an, copiii familiei. Aici erau primiti colindatorii - de obicei, interpretau colinde (in cele trei limbi de referinta pentru Curtea Regala: romana, germana si engleza) cele mai cunoscute coruri din Capitala.

Meniuri de Ajun si de Craciun

Ce se punea insa pe aceasta masa - fie ea la Cotroceni, la Palatul Regal, ori la Sinaia (la Peles, Pelisor sau Foisor)? Informatii mai multe putem afla "scormonind" la Directia Arhivelor Nationale Istorice Culturale (DANIC), in Fondul I.V. Starcea.

Meniurile, indiferent de an, sunt aproape identice. "Aceasta era traditia, sa se serveasca anumite mancaruri, in anumite momente", a explicat dr. Stefania Ciubotaru.

La dineurile oferite in seara de 24 decembrie se obisnuia sa se aduca mai intai o supa. Erau preferate consomeul "Celestine" (o supa dublu concentrata, avand in ea clatite taiate julien) si supa "Ox-tail" (preparata din coada de vita).

Nelipsit era platoul de carne rece (purcel de lapte, curcan, jambon, friptura de vita, carne presata, pateuri de iepure si caprioara, limba de vita, galantina de curca si de pui, precum si diferite preparate din vanat, in special din caprioara, iepure si mistret), servit impreuna cu sosuri Moutard (de mustar) si Cumberland (de fructe de padure).

Meniul mai cuprindea salate, spanac "a la creme" si, obligatoriu, plum-pudding (celebra budinca nelipsita de la Craciunurile englezesti). Cu cateva ore inainte, tinerii care au participat la evenimentele din Ajunul Craciunului - tinand cont si de faptul ca inca era post - au pranzit cu pilaf cu spanac, sarmalute de post, ghiveci calugaresc, chiftelute de cartofi si jeleu de mandarine.

Dejunul de la data de 25 decembrie era si el fix. Se servea somn "a la Mirabeau", Curca "Talleyrand", conopida gratinata, salata, iar la desert acelasi jeleu de mandarine, de data aceasta innobilat cu frisca.